Devotare

One 2 One

Devotare

Noi năzuințe

,,Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni." FAPTELE APOSTOLILOR 2:42

Ceea ce a făcut ca biserica primară să fie vibrantă și sănătoasă a fost devotamentul lor față de Dumnezeu. Pentru că erau dedicați să crească în relația lor cu El, au dezvoltat discipline care exprimau acest devotament. Două dintre aceste discipline vitale sunt citirea Bibliei și rugăciunea.

Cuvântul

Mai mult decât o colecție aleatorie de povești, poezii și scrisori, Biblia este Cuvântul scris inspirat al lui Dumnezeu. Trebuie să urmăm exemplul lui Iov, care a prețuit Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât mâncarea.

,,N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui." IOV 23:12

Înainte de a ne întoarce la Hristos, am trăit după standardele lumii. Acum acceptăm Biblia ca autoritate finală pentru ceea ce credem și pentru modul în care trăim. Cuvântul lui Dumnezeu este standardul suprem și absolut pentru fiecare domeniu al vieții.

Măsura progresului nostru spiritual nu este cât de mult știm din Biblie, ci cât de mult ne supunem. Cei care învață constant, dar nu se supun, ajung să se înșele singuri.

,,Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri." IACOV 1:22

Biblia este cheia noastră pentru creșterea spirituală. Ea este, de asemenea, modul în care rezistăm ispitelor, cum putem avea succes și cum putem cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața noastră.

"...şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire; dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul." 1 PETRU 2:2-3

,,Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău...Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!" PSALMII 119:9,11

,,Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune." IOSUA 1:8

,,Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită." ROMANI 12:2

Rugăciune

Creștinismul este mai mult decât o simplă religie. Este, în primul rând, o relație cu Dumnezeu. Temelia oricărei relații sănătoase este comunicarea. Cu cât comunicarea este mai bună, cu atât mai bună va fi relația. Dumnezeu ne vorbește în multe feluri, dar în primul rând prin Cuvântul Său, Biblia. vorbim cu El prin rugăciune. Învățăm să ascultăm sunetul vocii lui Dumnezeu în viața noastră atunci când citim cuvântul Său. El ne ascultă atunci când ne rugăm. Noi răspundem la cuvântul Său prin acțiune. El răspunde la rugăciunile noastre prin acțiune.

Isus este cel mai bun exemplu de rugăciune. Observând viața Sa personală de rugăciune, putem învăța principii importante despre cum să avem un timp de legătură intimă cu Tatăl.

,,Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” LUCA 11:1

Isus ne-a spus să nu ne rugăm ca ipocriții și nici ca cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

,,Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata....Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi." MATEI 6:5,7,8

Isus ne-a spus să ne rugăm Tatălui, nu mamei, sfinților sau îngerilor. Trebuie să ne rugăm prin Isus, pentru că El este singura cale către Tatăl.

,,Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti." MATEI 6:6

,,Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos..." 1 TIMOTEI 2:5

,,Isus i-a zis: „Eu sunt Calea Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." IOAN 14:6

Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să se roage pentru ca să se facă voia lui Dumnezeu, pentru provizii, pentru iertare, pentru victorie asupra ispitei și pentru protecție împotriva înșelărilor diavolului.

,,Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!" MATEI 6:9-13

Pe măsură ce citim și ne supunem Cuvântului, și pe măsură ce ne rugăm și ne încredem în Dumnezeu cu viața noastră, să nu uităm că Dumnezeu răspunde cu adevărat la rugăciune. Cu cât rugăciunile sunt mai specifice, cu atât răspunsurile vor fi mai specifice. Secretul este să ne rugăm după voia Lui. Cunoaștem voia Lui cunoscând Cuvântul Lui. Prin urmare, când ne rugăm conform cuvântului Său, știm că El va răspunde.

Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. 1 IOAN 5:14,15

APLICAȚIE PERSONALĂ

Ai un loc și un timp stabilit pentru citirea zilnică a Bibliei și pentru rugăciune?

Ești implicat într-un grup de studiu Biblic sau de ucenicie?

Ai iertat pe toți cei care au păcătuit împotriva ta?

Începe să te rogi pentru pâinea ta cea de toate zilele.

Mântuirea

Un nou început Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 CORINTENI 5:17 O noua creatie. Un nou început. Pentru noi toți care ne-am dorit vreodată să o luăm de la capăt, aceasta este o veste bună. Cu toate acestea, înainte de a putea aprecia cu adevărat această veste bună, trebuie să înțelegem exact de ce trebuie să o luăm de la capăt. De ce trebuie să devenim o nouă creație? De ce avem nevoie de mântuire? Problema: Separarea din cauza păcatului nostru Există o distanță nemăsurabilă care Îl separă pe om de Dumnezeu. Cauza acestei despărțiri veșnice dintre Dumnezeu și om, este păcatul. Te-ai simțit vreodată îndepărtat de Dumnezeu? Cu toții am simțit acest lucru. A te simți departe de Dumnezeu este foarte comun. Mulți dintre cei care simt această separare vastă presupun că dacă meditează mai mult, învață mai multe despre religia lor sau doar pășesc într-un sanctuar religios, ar fi mai aproape de Dumnezeu. Dar din moment ce separarea noastră de Dumnezeu nu este fizică sau intelectuală, nici meditațiile, nici cunoștințele nu ne pot aduce mai aproape de Dumnezeu. Ce cauzează separarea dintre Dumnezeu și om? Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă; ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte! ISAIA 59:1,2 Separarea dintre Dumnezeu și om este o separare morală. Dumnezeu este sfânt; omul nu este. Dumnezeu este bun; omul nu este. Dumnezeu este drept; omul nu este. Toți oamenii au păcătuit; prin urmare, toți sunt veșnic separați de Dumnezeu. Toți vor suferi consecințele păcatului, care este moartea veșnică. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. ROMANI 3:23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. ROMANI 6:23 Soluția: Jertfa și ispășirea lui Isus Dreptatea lui Dumnezeu cere o jertfă pentru păcatul omului. Isus Hristos a făcut acest sacrificiu și a plătit pedeapsa la cruce pentru păcatul nostru. Deoarece Dumnezeu este sfânt, neprihanit și drept, El nu a putut permite păcatului să rămână nepedepsit. Deoarece El este iubitor și plin de compasiune, El nu a vrut ca toată omenirea să fie despărțită veșnic de El. Soluția divină la această problemă a fost ca Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu, să devină jertfa pentru păcat. ...fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata; tot așa Hristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă. EVREI 9:26-28 Ce s-a întâmplat mai exact pe cruce? Prin moartea Sa pe cruce, Isus a luat locul nostru și pedeapsa noastră. El a schimbat neprihănirea Sa cu păcatul nostru. El a luat blestemul nostru și ne-a dat binecuvântările Sale. Datorită vieții Sale fără păcat, Isus a fost singurul calificat să plătească pedeapsa pentru păcatul omului și să facă legătura între Dumnezeu și om. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. 2 CORINTENI 5:21 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: ,,Blestemat este oricine este atârnat pe lemn'' ... GALATENI 3:13 Rezultatul: Mântuirea și împăcarea noastră Hristos a murit pe cruce pentru ca noi să primim iertarea păcatelor noastre, să fim împăcați cu Dumnezeu și să avem viață veșnică. Cu toții am păcătuit împotriva unui Dumnezeu sfânt și drept. Pedeapsa pentru păcat este o separare eternă de Dumnezeu în Iad. Dumnezeu este drept și trebuie să pedepsească păcatul. De asemenea, este iubitor și nu vrea să mergem în iad pentru totdeauna. Prin urmare, El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să plătească pedeapsa pentru păcat, murind pe cruce. Datorită vieții Sale fără păcat, moartea nu L-a putut ține pe Isus. El a fost înviat din morți în a treia zi. În El, experimentăm iertarea pentru păcatele noastre și viața eternă. În El suntem restaurați în fața lui Dumnezeu și am primit o viață nouă ca și copiii Săi. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. IOAN 3:16 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său. EFESENI 1:7 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. EFESENI 2:13 Răspunsul: Primiți darul lui Dumnezeu prin credință Primim mântuirea atunci când încetăm să ne mai încredem în noi înșine și ne punem încrederea în ceea ce a făcut Hristos pentru noi. Mântuirea noastră este rezultatul harului lui Dumnezeu. Se bazează pe ceea ce Isus a făcut pentru noi pe cruce. Nu are nimic de-a face cu ceea ce facem noi pentru El. Nu putem să ne mântuim sau să câștigăm aprobarea lui Dumnezeu prin faptele bune pe care le facem. Suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu atunci când ne dăm seama că avem nevoie de un Mântuitor, ne întoarcem de la păcat și Îl primim pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, punându-ne încrederea numai în El pentru a fi mântuiți. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. ROMANI 10:9,10 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. EFESENI 2:8,9 APLICAȚIE PERSONALĂ Ai încetat să te încrezi în tine însuți și ai început să te încrezi doar în Hristos pentru mântuire? Te-ai îndepărtat de toate păcatele cunoscute? L-ai mărturisit pe Isus ca Domn și Stăpân al vieții tale? Ești dispus să-L urmezi și să te supui Lui pentru tot restul vieții tale? Rugăciune pentru mântuire Tatăl meu ceresc . . . . Recunosc că despărțirea dintre noi ... ... este din cauza păcatului meu ... Mărturisesc că am păcătuit... și că am fost departe de gloria Ta... Îți mulțumesc că L-ai trimis pe Fiul Tău, Isus ... pentru a plăti pedeapsa pentru păcatul meu ... Cred că El a murit pe cruce pentru mine . . . . Cred că Tu L-ai înviat din morți . . . . Îți cer iertare pentru păcatele mele . . . . și Îți cer să mă ierți și să mă cureți . . . Vreau să mă îndepărtez de tot ceea ce Biblia numește păcat . . . . și să-L primesc pe Isus ca Domn, Stăpân și Mântuitor personal . . . . ajută-mă să Te iubesc, să Te slujesc și să Te ascult . . pentru tot restul vieții mele ... în numele lui Isus ... Amin! O viață nouă Dacă te-ai rugat cu sinceritate această rugăciune, Biblia promite că ceea ce este vechi s-a dus și a venit ceea ce este nou! Următoarele șase lecții îți vor prezenta câteva dintre lucrurile noi care au venit.

Domnia

Un Stăpân nou Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi. FAPTELE APOSTOLILOR 2:36 Domnia este unul dintre mesajele centrale ale Bibliei. Isus este numit Domn de nouăzeci și nouă de ori în cartea Faptele Apostolilor și de 622 ori în întregul Nou Testament, în timp ce este numit "Mântuitor" doar de două ori în Faptele Apostolilor și de douăzeci și patru de ori în Noul Testament. Accentul biblic se pune în mod copleșitor pe conceptul de domnie. Domn înseamnă stăpân, cel care conduce, cel care ia deciziile. Domnia și mântuirea Punctul de plecare al mântuirii este recunoașterea Domniei lui Hristos. Mărturisirea faptului că Isus este Domnul implică o acceptare față de domnia Sa în fiecare domeniu al vieții. Dacă Isus nu este Domnul tuturor, El nu este Domn deloc. Nu avem opțiunea de a-L primi ca Mântuitor și nu ca Domn. Mântuirea este o propunere de tipul "totul sau nimic". Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. ROMANI 10:9 Domnia cere ascultare Oricine pretinde că Hristos este Domnul lor este de așteptat să facă ceea ce spune El. Credința intelectuală și mărturisirea goală nu sunt suficiente. Dacă spunem că Hristos este Domnul nostru, stilul nostru de viață ar trebui să susțină pretenția noastră. De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? LUCA 6:46 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. MATEI 7:21 Domnia începe în inimă A te supune lui Hristos ca Domn nu înseamnă să urmezi un set de reguli și tradiții religioase. Mai degrabă, domnia este o chestiune de inimă. Domnia începe ca o supunere internă a inimii. Dacă este autentică, ea se va manifesta în cele din urmă prin supunere exterioară. ...Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn... 1 PETRU 3:15 Domnia este o călătorie continuă Ne începem viața creștină prin a recunoaște că Isus este Domn. Trebuie să continuăm să umblăm sub domnia Sa pentru tot restul vieții noastre. Domnia nu înseamnă a avea o experiență unică cu Dumnezeu, ci a dezvolta o umblare cu Dumnezeu pe tot parcursul vieții. Cu cât Îl cunoaștem mai mult, cu atât mai mult ne supunem Lui. Astfel dar, după cum* aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El... COLOSENI 2:6 APLICAȚIE PERSONALĂ Există domenii în viața ta pe care nu le-ai supus încă domniei lui Isus Hristos? Sunt relațiile tale sub Domnia Lui? Sunt finanțele tale sub Domnia Lui? Timpul tău este supus Domniei Sale?

Pocăința

O nouă direcție „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” FAPTELE APOSTOLILOR 2:38 A conduce o mașină în direcția greșită pe o stradă cu sens unic este o neînțelept și periculos. Unii conduc pe sensul greșit din ignoranță; alţii din răzvrătire. Există o paralelă spirituală. Fie din ignoranță, fie din rebeliune, suntem cu toții pe o stradă periculoasă cu sens unic, care va duce în cele din urmă la separarea veșnică de Dumnezeu. Până când ne întoarcem (ne pocăim) și începem să-L urmăm pe Hristos, fiecare pas pe care îl facem este un pas în direcția greșită – un pas departe de Dumnezeu. Pocăință, Vaiet și Roade Pocăința adevărată începe atunci când ne pare cu adevărat rău pentru păcatele noastre. Această întristare este după voia lui Dumnezeu și nu oferă scuze, își asumă întreaga responsabilitate și nu dă niciodată vina pe oameni, societate sau circumstanțe. Ea recunoaște că păcatul nostru este în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Regretul sincer produce adevărată pocăință și o viață schimbată. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea. 2 CORINTENI 7:10 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”, Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. PSALMII 32:5 Pe de altă parte, întristarea lumii produce doar scuze. În timp ce durerea evlavioasă înseamnă să ai o inimă zdrobită atunci când ne dăm seama că am jignit un Dumnezeu sfânt, întristarea lumii înseamnă să ne pare rău că am fost prinși sau să ne pare rău că trebuie să suferim consecințele păcatului. Diferența supremă dintre durerea evlavioasă și întristarea lumii este rodul. întristarea lumii nu produce niciodată rodul unei vieți schimbate; produce doar moarte spirituală. '...să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. '' FAPTELE APOSTOLILOR 26:20 'Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.'' MATEI 3:8 Pocăința și iertarea Pilda fiului risipitor din Luca 15:11-24 este o imagine frumoasă a pocăinței adevărate. Fiul rătăcitor și-a venit în fire, a întors spatele nebuniei sale și s-a întors la tatăl său. El a făcut o întoarcere de 180 de grade, îndepărtându-se de vechea sa viață de păcat și răzvrătire. Tatăl său l-a iertat pentru greșelile sale și l-a primit înapoi. În același mod, Tatăl nostru ceresc este credincios să ne ierte atunci când ne întoarcem la El și ne pocăim de păcatele noastre. 'Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare...'' FAPTELE APOSTOLILOR 3:19 Ai avut vreodată o pată pe cămașă pe care nu ai putut să o speli? Imaginează-ți un produs de îndepărtare a petelor care nu numai că ar îndepărta pata, dar ar face cămașa să fie din nou ca nouă. Asta se întâmplă atunci când ne pocăim și Îl primim pe Isus ca Domn și Mântuitor al nostru. El nu numai că ne curăță pata de vinovăție și rușine a păcatului din inimile noastre, ci ne dă o inimă nouă. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. 1 IOAN 1:9 Importanța de a-i ierta pe ceilalți Așa cum am primit iertarea de la Dumnezeu, Dumnezeu ne poruncește acum să îi iertăm pe cei care au păcătuit împotriva noastră. 'Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.'' MATEI 18:21,22 Dar dacă refuzăm să iertăm, Biblia spune că vom fi plini de amărăciune, aceasta provoacă necazuri. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. EVREI 12:15 Fără regrete Pocăința înseamnă întoarcerea de la păcat și întoarcerea la Dumnezeu. Înseamnă că încetăm să ne încredem în propriile noastre fapte bune și în activitatea religioasă și începem să ne încredem numai în Hristos. Mergeam în direcția greșită; acum mergem în direcția bună. Fugeam de Dumnezeu; acum mergem cu El. Pocăința este punctul de plecare al unei noi vieți. Pocăința ne scoate de pe banda de alergare a unei vieți centrate pe sine și ne pune pe calea rapidă a scopului glorios al lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Întoarcerea la Dumnezeu înseamnă să nu privim înapoi și să nu avem regrete. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire... 2 CORINTENI 7:10 APLICAȚIE PERSONALĂ Viața ta se îndreaptă într-o nouă direcție? Există domenii păcătoase în viața ta care sunt încă o luptă? Există zone de ispită intensă sau de slăbiciune constantă pentru care ai nevoie de rugăciune? Există păcate de care te-ai îndepărtat, dar pentru care încă te simți condamnat?