O nouă direcție
„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” FAPTELE APOSTOLILOR 2:38
A conduce o mașină în direcția greșită pe o stradă cu sens unic este o neînțelept și periculos. Unii conduc pe sensul greșit din ignoranță; alţii din răzvrătire. Există o paralelă spirituală. Fie din ignoranță, fie din rebeliune, suntem cu toții pe o stradă periculoasă cu sens unic, care va duce în cele din urmă la separarea veșnică de Dumnezeu. Până când ne întoarcem (ne pocăim) și începem să-L urmăm pe Hristos, fiecare pas pe care îl facem este un pas în direcția greșită – un pas departe de Dumnezeu.
Pocăință, Vaiet și Roade
Pocăința adevărată începe atunci când ne pare cu adevărat rău pentru păcatele noastre. Această întristare este după voia lui Dumnezeu și nu oferă scuze, își asumă întreaga responsabilitate și nu dă niciodată vina pe oameni, societate sau circumstanțe. Ea recunoaște că păcatul nostru este în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Regretul sincer produce adevărată pocăință și o viață schimbată.
În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea. 2 CORINTENI 7:10
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”, Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. PSALMII 32:5
Pe de altă parte, întristarea lumii produce doar scuze. În timp ce durerea evlavioasă înseamnă să ai o inimă zdrobită atunci când ne dăm seama că am jignit un Dumnezeu sfânt, întristarea lumii înseamnă să ne pare rău că am fost prinși sau să ne pare rău că trebuie să suferim consecințele păcatului. Diferența supremă dintre durerea evlavioasă și întristarea lumii este rodul. întristarea lumii nu produce niciodată rodul unei vieți schimbate; produce doar moarte spirituală.
'...să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. '' FAPTELE APOSTOLILOR 26:20
'Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.'' MATEI 3:8
Pocăința și iertarea
Pilda fiului risipitor din Luca 15:11-24 este o imagine frumoasă a pocăinței adevărate. Fiul rătăcitor și-a venit în fire, a întors spatele nebuniei sale și s-a întors la tatăl său. El a făcut o întoarcere de 180 de grade, îndepărtându-se de vechea sa viață de păcat și răzvrătire. Tatăl său l-a iertat pentru greșelile sale și l-a primit înapoi. În același mod, Tatăl nostru ceresc este credincios să ne ierte atunci când ne întoarcem la El și ne pocăim de păcatele noastre.
'Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare...'' FAPTELE APOSTOLILOR 3:19
Ai avut vreodată o pată pe cămașă pe care nu ai putut să o speli? Imaginează-ți un produs de îndepărtare a petelor care nu numai că ar îndepărta pata, dar ar face cămașa să fie din nou ca nouă. Asta se întâmplă atunci când ne pocăim și Îl primim pe Isus ca Domn și Mântuitor al nostru. El nu numai că ne curăță pata de vinovăție și rușine a păcatului din inimile noastre, ci ne dă o inimă nouă.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. 1 IOAN 1:9
Importanța de a-i ierta pe ceilalți
Așa cum am primit iertarea de la Dumnezeu, Dumnezeu ne poruncește acum să îi iertăm pe cei care au păcătuit împotriva noastră.
'Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.'' MATEI 18:21,22
Dar dacă refuzăm să iertăm, Biblia spune că vom fi plini de amărăciune, aceasta provoacă necazuri.
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. EVREI 12:15
Fără regrete
Pocăința înseamnă întoarcerea de la păcat și întoarcerea la Dumnezeu. Înseamnă că încetăm să ne încredem în propriile noastre fapte bune și în activitatea religioasă și începem să ne încredem numai în Hristos. Mergeam în direcția greșită; acum mergem în direcția bună. Fugeam de Dumnezeu; acum mergem cu El. Pocăința este punctul de plecare al unei noi vieți. Pocăința ne scoate de pe banda de alergare a unei vieți centrate pe sine și ne pune pe calea rapidă a scopului glorios al lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Întoarcerea la Dumnezeu înseamnă să nu privim înapoi și să nu avem regrete.
În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire... 2 CORINTENI 7:10
APLICAȚIE PERSONALĂ
Viața ta se îndreaptă într-o nouă direcție?
Există domenii păcătoase în viața ta care sunt încă o luptă?
Există zone de ispită intensă sau de slăbiciune constantă pentru care ai nevoie de rugăciune?
Există păcate de care te-ai îndepărtat, dar pentru care încă te simți condamnat?